Recital 19 AI Act

id="rct_19">

(19)

În sensul prezentului regulament, noțiunea de „spațiu accesibil publicului” ar trebui să fie înțeleasă ca referindu-se la orice spațiu fizic accesibil unui număr nedeterminat de persoane fizice, indiferent dacă spațiul în cauză este proprietate privată sau publică și indiferent de activitatea pentru care poate fi utilizat spațiul, cum ar fi comerț, de exemplu, magazine, restaurante, cafenele; servicii, de exemplu, bănci, activități profesionale, structuri de primire turistică; sport, de exemplu, piscine, săli de sport, stadioane; transporturi, de exemplu, stații de autobuz și de metrou, gări, aeroporturi, mijloace de transport; divertisment, de exemplu, cinematografe, teatre, muzee, săli de concerte și de conferințe, agrement sau altele, de exemplu, drumuri și piețe publice, parcuri, păduri, terenuri de joacă. Totodată, un spațiu ar trebui să fie clasificat ca fiind accesibil publicului și în cazul în care, indiferent de capacitatea potențială sau de restricțiile de securitate, accesul este supus anumitor condiții prestabilite, care pot fi îndeplinite de un număr nedeterminat de persoane, cum ar fi achiziționarea unui bilet sau a unui titlu de transport, înregistrarea prealabilă sau condiția de a avea o anumită vârstă. În schimb, un spațiu nu ar trebui să fie considerat accesibil publicului dacă accesul este limitat la anumite persoane fizice definite ca atare fie prin dreptul Uniunii, fie prin cel intern, în legătură directă cu siguranța sau securitatea publică sau prin manifestarea clară de voință a persoanei care deține autoritatea necesară asupra spațiului. Simpla posibilitate de acces (cum ar fi o ușă descuiată sau o poartă deschisă într-un gard) nu implică faptul că spațiul este accesibil publicului în prezența unor indicații sau circumstanțe care sugerează contrariul (de exemplu, semne care interzic sau restricționează accesul). Sediile întreprinderilor și ale fabricilor, precum și birourile și locurile de muncă care sunt destinate a fi accesate numai de către angajații și prestatorii de servicii competenți sunt spații care nu sunt accesibile publicului. Spațiile accesibile publicului nu ar trebui să includă închisorile sau punctele de control la frontieră. Alte spații pot cuprinde atât spații accesibile publicului, cât și spații care nu sunt accesibile publicului, cum ar fi holul unei clădiri rezidențiale private, care trebuie parcurs pentru a avea acces la un cabinet medical, sau un aeroport. Spațiile online nu sunt nici ele vizate, deoarece nu sunt spații fizice. Cu toate acestea, ar trebui să se stabilească de la caz la caz dacă un anumit spațiu este accesibil publicului, având în vedere particularitățile situației individuale în cauză.